Hiperhidroza

Ce este hiperhidroza?

Hiperhidroza este transpirația care apare la stimuli emoționali sau termici peste nivelul fiziologic. În mod normal transpirația este unul din mecanismele de termoreglare: ea apare atunci când corpul se supraîncălzește iar prin evapoarrea apei de la suprafața corpului determină scăderea temperaturii acestuia și senzația plăcută de răcoare. La pacienții cu hiperhidroză transpirația poate apărea chiar atunci când aceștia se află în camere cu aer condiționat și poate determina disfuncții psihologice, sociale sau ocupaționale: crupierul nu mai poate împărți firesc cărțile de joc iar bancherul își trădează stresul în timpul negocierilor datorită hiperhidrozei.

Hiperhidroza primară

  • Apare timpuriu în copilărie

  • Se agravează la pubertate

  • Se atenuează cu vârsta

  • Este determinată de stimuli termici sau emoționali și este mediată de sistemul nervos vegetativ simpati

  • Apare cu preponderență în anumite zone ale corpului

  • Există o agregare genetică dominant autosomală cu penetrare variabilă în populație (30-65% din cazuri)

Hiperhidroza secundară

  • Este generalizată la nivelul corpului și apare ca urmare a unei alte afecțiuni: tuberculoză, diabet, hipertiroidism, feocromocitom, tumori carcinoide, leucemii etc
    Hiperhidroza nu este o afecțiune nouă. În 1850, în David Copperfield, Dickens descriind-ul pe Uriah Heep, creionează în două rânduri hiperhidroza palmară:
    „L‑am găsit pe Uriah citind…degetul arătător lung, lăsa o dâră umedă asemenea unui șarpe în timp urmărea fiecare rând pe care‑l citea”
    În funcție de zona în care apărea cu preponderență hiperhidroza primară a fost împărțită în:
  • Hiperhidroză palmară

  • Hiperhidroză axilară

  • Hiperhidroză axilară

  • Hiperhidroză plantară

La aceeași persoană pot exista asocieri ale diferitelor forme descrise mai sus. Hiperhidroza facială poate fi asociată cu hiperemia feței („roșeața feței”) sau cu fobii sociale.

Atât hiperhidroza axilară cât mai ales cea plantară se pot asocia cu mirosuri neplăcute. Deși transpirația nu miroase urât, ea favorizează dezvoltarea bacteriilor care descompun transpirația în acizi grași, aceștia din urmă fiind răspunzători de apariția acestor mirosuri. Tratarea hiperhidrozei duce în majoritatea cazurilor și la dispariția mirosurilor urâte asociate. Secreția glandelor sudoripare nu este omogenă pe toată suprafața corpului: cele situate pe spate și brațe produc o transpirație cu conținut crescut de sare care nu favorizează dezvoltarea bacteriană și drept urmare transpirația din aceste zone nu va avea același miros cu cea din axilă sau zona inghinală.

CONSULTATII

Dr. Vasile Popa
Luni 17-20
Spitalul Euroclinic
Rețeaua de sanatate Regina Maria
Calea Floreasca 14, Bucuresti

021 9268

LOCATIE

CONTACTEAZA-MA

Pentru mai multe informatii contactati-ma prin mail

TRIMITE MAIL
2018-01-08T18:47:32+00:00